Pentru identificarea corectă a structurilor anatomice din punct de vedere imagistic, avem nevoie de un protocol corect de investigație prin rezonanță magnetică.

În mod normal, planurile uzual utilizate în imagistică sunt coronal, sagital și axial. În cazul umărului și majorității articulațiilor, oasele și articulațiile au o orientare specială, astfel încât se folosesc planuri modificate. Singurul plan standard este cel axial, deși poate suferi și el modificări în anumite condiții.

Utilizarea planurilor în mod corect permite evidențierea unei structuri, cum ar fi un tendon, într-o singură imagine/secțiune, fără să interfere așa numitul efect de volum parțial (adică să avem într-o imagine părți de anatomie din imaginea următoare sau precedentă). Efectul de volum parțial nu poate fi eliminat în totalitate, dar este cu atât mai mic cu cât secțiunea este mai subțire, spațiul dintre secțiuni mai mic și planul corect aliniat la anatomie.

Astfel:

b  Planul coronal este de fapt un coronal oblic, poziționat în lungul tendonului mușchiului supraspinos, atenție: nu cu mușchiul supraspinos, ci cu tendonul. Pentru aceasta este nevoie să avem un localizator care să surprindă corect tendonul sau mai eficient, să începem cu plan axial. Acesta este planul care pune diagnosticul în cele mai frecvente patologii ale umărului, respectiv leziunile coafei rotatorilor.

c  Planul sagital, sagital-oblic mai precis, indispensabil aprecierii corecte a coafei rotatorilor, este poziționat perpendicular pe planul coronal, deci perpendicular pe tendonul mușchiului supraspinos în plan axial. În planul coronal, secvența sagitală se înclină suplimentar în așa fel încât să fie paralelă cu planul glenei scapulei. Astfel putem aprecia corect suprafața acesteia și se evidențiază eventualele leziuni Bankart.