Pentru identificarea corectă a structurilor anatomice ale genunchiului din punct de vedere imagistic, avem nevoie de un protocol corect de investigație prin rezonanță magnetică.

În mod normal, planurile uzual utilizate în imagistică sunt coronal, sagital și axial. În cazul genunchiului și majorității articulațiilor, oasele și articulațiile au o orientare specială, astfel încât se folosesc planuri modificate. Singurul plan standard este cel axial, deși poate suferi și el modificări în anumite condiții.

Utilizarea planurilor în mod corect permite evidențierea unei structuri, cum ar fi un ligament, într-o singură imagine/secțiune, fără să interfere așa numitul efect de volum parțial (adică să avem într-o imagine părți de anatomie din imaginea următoare sau precedentă). Efectul de volum parțial nu poate fi eliminat în totalitate, dar este cu atât mai mic cu cât secțiunea este mai subțire, spațiul dintre secțiuni mai mic și planul corect aliniat la anatomie.

Astfel:

b  Planul coronal poziționat paralel cu planul bicondilian este perpendicular pe planul sagital.

c  Planul axial este perpendicular pe axul logitudinal femuro-tibial, cu o ușoară înclinație spre anterior (în planul sagital), astfel încât să fie perpendicular pe cartilajul retropatelar. În plan coronal, se încearcă poziționarea paralelă cu platoul tibial, pentru o bună caracterizare a leziunilor meniscale